Gata ! Dacă mai exista o umbră de suspiciune, întreţinută artificial de cârcotaşi şi alimentată , s-a dovedit!, chiar din curtea lui Dinamo, începând din această zi de marţi , 8 decembrie, trebuie să fie clar pentru oricine : Astra e numai şi numai echipa Ploieştiului, ţinută cu banii şi entuziasmul unui redutabil om de afaceri , o echipă care nu se predă în faţa nimănui!

A fost doar un egal, 1-1. Dar unul din categoria acelora egale cu victoria, în contextul presiunilor venite dinspre Şoseaua Ştefan cel Mare. Să nu uităm cumva că acest 1-1 a fost obţinut fără 4 titulari. Să nu trecem peste onestitatea lui Liviu Ganea şi Miranda, care s-au mărturisit antrenorului, aşa cum procedează adevăraţii profesionişti. Să ne scoatem pălăria în faţa lui Nicolo Napoli (şi) pentru curajul de a da totul în vileag, de a convoca presa spre a dezvălui şantajul, de a merge până la capăt cu demonstraţia de demnitate : când echipa medicală, pe mâinile căreia intrase Bogdan Miron, i-a comunicat că acesta poate fi folosit, nu a ezitat să o facă, declanşând furia şi atacurile inadmisibile ale lui Cristi Munteanu. Italianul nu se joacă, asumându-şi riscul prin principii simple, dar sfinte : “ Eu sunt acela care răspunde de rezultate, eu decid cine intră in teren”.

Ploieştenii au vrut să se arate lipsiţi de complexe încă de la începutul meciului. Era doar minutul 1 când reuşeau prima fază periculoasă la poarta dinamoviştilor, Rus respingând în corner, după executarea căruia Păun a reluat puternic, dar pe lîngă ţintă. Apoi (min. 5) o centrare a lui Strătilă l-a pus în dificultate pe Tamaş, iar acesta nu a fost departe de autogol. Şi chiar dacă Dinamo a pus, treptat, stăpânire pe mijlocul terenului, determinarea a rămas evidentă la fotbaliştii Astrei. Edificatoare a fost atitudinea lui Strătilă, care a tras de el cât a putut, după ce a fost tăvălit serios. Bucureştenii au avut ocazii, dar puteau rămâne în 10 când Tamaş a fost iertat de al doilea cartonaş galben în minutul 43, când l-a ţinut pe Djokici la un duel aerian.

Astra a început curajos şi repriza secundă. Golul a venit însă în poarta sa, după o lovitură liberă bătută cu măiestria-i recunoscută de Boştină, pe capul lui Claudiu Niculescu, care a reluat imparabil. Era minutul 55. Nici atunci ploieştenii nu au cedat. Au revenit rapid din pumn, precum marele campion Lucian Bute, al cărui nume trona a pildă şi îndemn pe un mare benner etalat de galerie. Au strâns rândurile, au “legat” jocul, au presat. Iar inevitabilul s-a produs la şutul-centrare “marca” Paulinho din minutul 63, care l-a dezechilibrat pe Moţi : autogol! Atenţi în apărare (Oprsal a intervenit în extremis în min. 67), elevii lui Napoli au mai dat emoţii serioase dinamoviştilor în cel puţin patru rânduri. Mai întâi prin Djokici (68), lansat excelent dar oprit din cursă de singur cu portarul pentru o discutabilă poziţie de ofsaid . Apoi prin Takayuki (70) –Dolha a ieşit inspirat; la lovitura liberă executată de Cornea, cu Gafiţa aproape de a “agăţa” balonul şi a-i schimba direcţia ...în plasă; la încercarea de pătrundere a lui Paulinho (87), prins între doi adversari, dintre care Scarlatache l-a împins (prea discret?) în careu.

A rămas 1-1. Insuficient în aşa-numitul clasament al adevărului. Suficient pentru a demonstra uimitoarea putere de mobilizare a Astrei în meciurile, mai ales cele de acasă, cu mai-marii campionatului şi a se putea lămuri oricine că ea este ECHIPA PLOIEŞTIULUI.