Geo RAEŢCHI 

Da, a fost ”cel mai bun joc făcut de Bistriţa în acest campionat”, cum repeta comentatorul TV. Da, a fost 3-1 pentru o Glorie surprinzătoare şi merituoasă. Dar dacă era tot 3-1, însă pentru ”astrali”, prin minutul 70, cum s-ar fi scris istoria meciului din prima zi de sâmbătă a acestui martie sub ninsoare?

De o bună valoare una peste alta - valoare superioară multor dispute dintre ”granzii campionatului”, partida de pe gazonul cu încălzire al bistriţenilor a avut o desfăşurare cu adevărat interesantă. Gazdele au construit şi au presat convingător în prima parte, Moraes (minutul 6), Petre (8), Coroian (11 – ce reflex a avut Miron la ”capul” veteranului!), tot Coroian (23), din nou Petre (38) trecîndu-i prin destule emoţii pe ploieşteni. Cât despre ”torpila” lui MORAES din min. 30, ce să mai spui? Doar să îţi scoţi pălăria în faţa unei reuşite de excepţie – şut la vinclu de la 25 de metri, gol de generic, o execuţie fără drept de replică pentru orice portar.

Văzându-se condusă, Astra s-a trezit ca din pumn. Dacă până atunci rămâneau de consemnat doar reluarea imprecisă a lui Silva la centrarea bună a lui Stan (9) şi reluarea cu capul a lui Seto în braţele lui Albuţ, la o altă centrare ireproşabilă (Ganea – min.25), ploieştenii au părut apoi altcumva. La numai trei minute de la gol, o deschidere lungă a lui T. Seto l-a găsit în situaţie ideală pe Ganea, lansat singur spre poartă. Clujeanul Szabo a ridicat fanionul a ofsaid, deşi nici vorba de aşa ceva când balonul pleca din bocancul japonezului, rămânând în discuţie numai eventuala atingere a mingii de către Silva, ceea ce crea poziţia de afară din joc. Intervenţia in extremis a lui Albuţ la pasa excelentă a lui V.Gheorghe pentru Stan (40), ”capul” lui Strătilă (41), şutul blocat al lui Ganea din 14 m (45) anunţau că oaspeţii sunt departe de a se preda.

Şi, într-adevăr, Astra a apărut seniorală după pauză. A jucat altceva decât în prima jumătate de oră a meciului. Nicolo Napoli a asigurat defensiva prin înlocuirea ”rătăcitorului” Kruchowsky şi a ordonat ofensivă. Pasele s-au legat, ritmul s-a înteţit, ocaziile s-au înmulţit. Mai întâi, portarul Albuţ a trebuit să iasă din careu şi să respingă cu capul un contraatac(48). V.Sandu a ”urcat” iute şi a şutat puţin pe lângă ţintă de la marginea careului (53). Stan a izbutit o intercepţie, a pătruns în careu, şutul său fiind parat cu dificultate de Albuţ (55). Seto a încercat şi el portarul (56), pentru ca imediat după aceea Ganea să fie lansat, să intre în careu, să vrea să dribleze portarul, însă aceasta a ”agăţat” mingea; golgeterul Ploieştiului a tras, totuşi - peste bară. Apăsata presiune a dat, până la urmă, roadele fireşti: Gheorghe a recuperat şi a centrat ca la carte, DIEGO SILVA neputând irosi un aşa serviciu ideal – cap, gol, 1-1, minutul 64.

Ganea (67) şi Mihalache (70- şut puternic de la distanţă, respins cu mare greutate de Albuţ, care a reţinut apoi balonul în faţa ”ganezului” nostru) au completat o cu totul altă jumătate de oră a Astrei. O altă alură. O altă putere de exprimare. Spre bucuria micii, dar atât de activei galerii ploieştene, care spera într-un al cincilea meci consecutiv fără înfrângere. Numai că, aşa-i în fotbal !, a căzut una dintre acele întâmplări stupide, care nu ţin seama de logica jocului: atac bistriţean, centrare de pe dreapta, mingea se înalţă în careu, coboară în piciorul lui MIHALACHE, se izbeşte de acesta şi...direct în plasă. 2-1 pentru Gloria, minutul 74. Egalitatea putea fi restabilită după câteva zeci de secunde, la pasa în adâncime a lui Seto, care l-a găsit pe Silva în excelentă poziţie, dar uruguayanul a tras anemic. Nu s-a făcut 2-2, ci 3-1, prin reluarea cu capul a lui MORAES a centrării de pe flancul stâng (78). Ploieştenii au mai încercat câte ceva, în principal prin Strătilă, trebuind însă să se recunoască învinşi, pînă la urmă, de o parteneră viguroasă şi de ...norocul care şi-a întors faţa de la ei pe terenul încălzit din Bistriţa.

GLORIA: Albuţ – Homei, Ciucă, V.Năstase ('76 Frăsinescu), Lotovlevici, A.Mureşan, Băjenaru, C.Petre (58 Hora), Ze Rui ('65 Keita), Coroian, Moraes.

ASTRA: Miron – Mihalache, Rohat, Mendez, Kruchowsky ('46 V.Sandu), Strătilă, Takayuki Seto, V.Gheorghe ('82 Gussev), Stan ('66 Paulinho), Silva, L. Ganea.

Au marcat: Moraes ('32, '78), Mihalache (A, '73) – Silva ('65).

Cartonaşe galbene: Năstase, Petre, Coroian – Sandu.

Au condus: Ov. Haţegan (Arad) – G. Szabo (Cluj-Napoca), Fl. Ungureanu (Bucureşti)

Geo RAEŢCHI 

Meciul şi victoria – ce mai început de sezon ! Şi ce puncte mari, ce izbândă preţioasă... Pentru că Braşovul are trupă tare, are unii jucători cu prea onorabile ”cărţi de vizită” şi alţii pe care sunt toţi ochii (nu degeaba a apărut la partida din ultima zi de februarie şi Victor Becali, nu ?).

Venită la Ploieşti cu un singur gând, să câştige, trupa lui Viorel Moldovan s-a izbit însă de aşezarea şi înverşunarea unei garnituri silite să se reconstruiască din mers, pe lângă titularizarea a trei sud-americani şi a lui Stan intervenind după pauză debutul estonianului Gussev. Astra a acceptat jocul la aşteptare şi pe contraatac, poate cel mai potrivit în condiţiile unui teren pe care, nu cu multe zile în urmă, se duceau lupte cu zăpada, şi mai ales în faţa unui adversar atât de capabil să construiască. A făcut-o cu calm, s-a dovedit oportunistă şi, să recunoaştem, a avut şi şansă (dar norocul îi ajută pe cei buni, nu-i aşa?). S-a bătut şi a bătut, 2-1 (1-0), câştigând mai cu seamă pe plan moral, putând să respire acum... de voie, pe un drum încă aşa lung şi anevoios.

Sigur, nu-l voi contrazice pe antrenor, mai ales ca ”fan Napoli” ce mă recunosc. Şi totuşi, chiar de-i înţeleg prudenţa în aprecieri per persona (sempre, adică întotdeauna, va evidenţia Echipa), nu mă pot lăsa acuzat de orbul găinilor – să nu fi văzut, adică, ce a putut desluşi oricine, anume rolul determinat al unui jucător. A fost pe tot terenul. A venit în apărare. A mers la marcaj sau deposedare. A pasat. Ce să-i mai ceri ? Simplu, să înscrie. Păi cine să se înalţe superb şi să reia, cu doi oameni pe el, drept în plasă excelenta centrare a lui Mihalache (minutul 16) ? Şi cine altcineva să încheie cu un gol splendid contraatacul de senzaţie purtat în minutul 82 ? Nu putem uita alte faze, precum cele cu Strătilă (9), Silva (41şi 57), Seto (43) , Mendez (63) sau Vasile Gheorghe (76) stârnind panică printre adversari. Nu vom trece nici peste momentul (min. 75) în care golgeterul ”astralilor” a preferat să şuteze din unghi imposibil în loc să-i trimită unui Gussev demarcat. Dar una peste alta - asta e, a fost !- eroul meciului din final de februarie s-a numit Ganea. Liviu Ganea.

Cât despre Braşov, numai de bine. Ca şi ”duelul” galeriilor, a fost un joc de gentlemani. Ilyes şi ai săi au tot dat să preseze şi nu au făcut deloc teatrul ieftin la care alţii s-ar fi pretat, cu siguranţă, în condiţiile gazonului afectat de vremea neprietenoasă. Grigore (min.9), Zaharia (12), Ilyes (39 şi 44), Cătălin Munteanu (48), Sburlea (60), Laudauri (71), Savic (89) l-au trecut prin emoţii pe Miron şi au dat fiori tribunei. Pentru ca ultimele cinci minute regulamentare, plus cele trei de prelungire, să devină cu adevărat de foc, după ce căpitanul oaspeţilor a zguduit transversală din ”foarfecă” şi a executat apoi impecabil penaltyul acordat pentru o intervenţie în careu a lui Kruchowsky asupra lui Nae Constantin. Astra a ieşit însă... din chingi. Şi cu capul sus din teren!

Galerie foto

POARTA SĂRUTULUI, POARTA SPERANŢEI

Geo RAEŢCHI

În oraşul lui Brâncuşi, celebra ”Poartă a sărutului” este, din duminica debutului returului, şi una a speranţelor care prind rădăcini printre oamenii de la şi de lângă Astra Ploieşti. Dacă toamna a adus stropii de încredere, acest fe-martie a venit cu un început convingător : 2-0 cu Pandurii, chiar pe terenul echipei care câştiga la limită, în 2 august, pe singurul stadion privat al fotbalului din România. Victorie de premieră pentru un meci în deplasare, iar mai presus de ea un joc matur, sigur în apărare, dezinvolt şi inspirat la mijloc, agresiv în faţa porţii adverse.

Nicolo Napoli s-a arătat, o dată mai mult, un strateg veritabil. A apelat la trei debutanţi din grupul sud-american abia verificat în Antalya şi l-a titularizat pe Stan, renunţând la tactica de aşteptare, de regulă firească, a formaţiei oaspete. Chiar şi cu vântul în faţă, Astra a avut ” un început foarte curajos”, ca să cităm un neutru, comentatorul GSP TV, Cosmin Băleanu. Dacă Păcurar a căutat primul ţinta, Takayuki, Strătilă, Ganea, Silva sau Mihalache au ameninţat, tot mai viguros, poarta adversă. Doar în două rânduri am trecut, după o jumătate de oră, prin emoţii, alături de Miron (mai ales la faza irosită de Kamara în minutul 31).

De la cabine, ”astralii” au revenit şi mai siguri pe ei, luând în stăpânire evidentă jocul. Mihalache, Takayuki, Liviu Ganea (de două ori), Vasile Gheorghe au pus presiune pe Stanca şi pe oamenii din faţa portarului gorjean, anunţând inevitabilul. Iar Strătilă a părut, pur şi simplu, că prinde aripi, stârnind mare panică printre gazde. Mai întîi în minutul 63, când a fost lansat ca la carte, a pătruns vijelios şi a şutat de la 9-10 metri, portarul respingând in extremis. Pentru ca după cinci minute să-l ”execute” scurt pe Cardoso şi să trimită cu furie un balon pe care …scria gol. Un gol oprit numai pe moment de bara orizontală : revenită în careu, mingea a ajuns la Diego Silva, iar acesta s-a arătat acel ”killer” de care e nevoie, atacantul cu cel mai fericit debut : 1-0 pentru Astra. Prima victorie în deplasare ? Da, fiindcă Paulinho, intrat chiar în locul năbădăiosului Strătilă, a lichidat orice brumă de speranţă a echipei din Târgu Jiu încă din minutul 80. La pasa maiastră, în adâncime, a lui Ganea, portughezul nostru a urcat irezistibil în careu, a driblat portarul şi a trimis în plasă. Fază ca la carte – gândită, exersată. Victorie ca la carte – pregătită cu migală, muncită şi, astfel, indiscutabil meritată.