În perioada de la sfârsitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea începe concesiunea masiva a terenurilor petrolifere din zonă, de către societatea “Astra Română”, care a fost înfiinţată de teribilul rechin al finanţelor de la începutul secolul XIX - Henry Deterding. Profitând de faptul ca nu se ştia de existenţa ţiţeiului pe unele locuri, societatea a cumparat o sumedenie de parcele de la ţărani, pe preţuri minime, devenind stăpâna pe regiunea Prahova.

Societatea Astra-Română a format un club sportiv sub denumirea “Clubul Sportiv Astra-Română”, compus din funcţionari englezi, americani şi olandezi din sus zisa societate - dupa cum anunţa săptămânalul “Ecoul Sportiv”, aparut la data de 18 septembrie 1921.

În vara anului 1934, s-a organizat, pentru prima dată, Cupa societăţilor “Astra” la fotbal, având ca scop “strângerea rândurilor sportivilor acestor societăţi petrolifere”. Singura echipa a acestor rafinării, care a fost afiliată la “Liga de Sud” si-a participat la întrecerea districtuală din ultimul sezon, fiind Astra Româna din Câmpina. Pentru întrecerea din cadrul “Cupei”, organizată la Moreni, s-a anunţat şi prezenţa directorului societăţii “Astra Româna”, Van Der Meer şi pentru ca participarea să fie cât mai numeroasă, s-au organizat în scurt timp, pe lânga schela Astra Română, câteva grupări, Astfel, au apărut “peste noapte”: Astra Română – schela Moreni, Astra Română - schela Boldeşti şi Astra Română - schela Unirea Hârsa. În mai 1937, s-a organizat Cupa societăţilor “Astra” din întreaga ţară. Dupa desfăşurarea competiţiei s-a hotărât, la nivel de conducere a societăţii, ca din aceste trei formaţii care purtau numele de Astra, din Prahova, să se alcătuiască una singură, care să fie înscrisă la întrecerile districtuale. Astfel, cele trei au fuzionat la data de 29 mai 1937 – formând Astra Română Ploieşti. La scurt timp, o altă decizie “venită de sus” a fost mutarea echipei lângă sediul Societăţii, la Câmpina, şi-a evoluat în ”District” sub numele de Colombia. În luna mai, a anului 1945, Astra Română Ploieşti s-a reînfiinţat, avînd vechiul teren “Columbia” (acelaşi de azi), iar din lotul de jucători au făcut parte printre alţii: Cristu – Jugaru, Barascu, Bonatiu, Zellingher, Busac, Lazar II, Georgescu si Iliescu.

În mai 1945, a susţinut două jocuri de baraj, tur – retur, pentru promovare în «Cupa Victoriei», după cum purta numele principalul campionat al districtului Ploieşti. La 9 şi 12 mai 1945, a întrecut Concordia Gura Ocniţei cu 3-1 (au marcat: Ionescu de două ori şi A. Dragomirescu – din penalty) – în primul joc şi 4-1 (au marcat: Lazar I de 3 ori şi Boghici), în manşa secundă. În cele două jocuri disputate a folosit următoarea formaţie: Cristu – Gh. Dragomirescu, Bonatiu, A. Dragomirescu, Ciugaru, Chitulescu, Lazar I, Ionescu, Latzar II, Barascu şi Boghici.
După o perioadă de pauză de 2 ani, în vara lui 1959, este reînfiinţată sub numele de Rafinorul I Ploieşti, având ca antrenor pe Nicolae Topsa, iar din lotul de jucători au făcut parte: Gheorghe Voinea, Marin Constantin – Romeo Dumitru, Vasile Filip, Nicolae Coca, Gheorghe Stanescu, Gheorghe Cristache, Constantin Opris, Sandu Stefan, Gheorghe Teaca, Vlad Ilie, Gheorghe Nicolae, Viorel Marin, Dumitru Raduta.

În vara lui 1962, după câştigarea Campionatului Orăşenesc - Ploieşti, sub numele de Rafinorul Ploieşti, are o nouă tentativă de a promova în principalul campionat de fotbal al regiunii Ploieşti. În cele patru jocuri de baraj pentru promovare, antrenorul Nicolae Topsa, a folosit următorul lot de jucători: Marin Constantin, Gheorghe Voinea – Dumitru Roma (cpt), Gheorghe Stanescu, Marin Viorel, Nicolae Coca, Vasile Filip, Constantin Stelian, Stelian Popa, Constantin Opris, Stefan Sandu, Gheorghe Teaca, Stefan Stanescu, Dumitru Raduta, Constantin Manu.

După 25 de ani de activitate în campionatul municipal Ploieşti, în vara lui 1987 Rafinorul a caştigat competiţia, avându-l ca antrenor pe Nicolae Scarlat. A trecut şi de baraj, cu Victor Angelescu la conducerea tehnică, pentru ca apoi echipa să fie preluată de antrenorul Gheorghe Mănescu, cel ce avea să o ducă mai sus în ierarhii. Din lotul care a făcut ”pasul” în campionatul judeţean au făcut parte, printre alţii, M.Gheorghe –Voinea, V.Ene, Avram, M.Dumitrescu, Şerban, Cioc, Moldoveanu, Gusa, Bordea, Muşat, V.Dumitrescu, Dumitru Anghel, Keller, dar şi Valentin Sinescu, cel ce a fost numit, în martie 2010, secretar general al FC Astra, după ce şi-a împlinit pasiunea pentru fotbal şi în postura de antrenor.

În 1990, devine Astra, promovând doi ani mai târziu în Divizia C, având ca antrenori pe Gheorghe Manescu şi Mihai Dragomir, iar din lotul echipei au făcut parte: Eugen Iacob, Marius Mihai Zencenco (portari), Vasile Nicolae, Veronel Rotaru, Octavian Costache, Mihai Radu, Adrian Dodita, Marian Manolache, Valentin Sinescu, Cristian Nica, Iosif Stan, Iulian Savu, Mihai Ionita, Florin Dan, Bebe Ionita, Nicolae Ionita, Romeo Ivan, Marian Nicolae, Cristian Zamfir, Eugen Ichim.

În campionatul republican, Divizia C, se situează succesiv pe locurile 6, 12, 3 şi 14. Cu toate că a ocupat cel din urma loc, cea care a promovat de drept, Danubiana Bucureşti, nu dispunea de susţinere financiară astfel că, în vara anului 1996, între ce două s-a creat o uniune din care a rezultat A.S. Ploieşti Danubiana care a luat locul din “B” al Danubianei. În locul Astrei din “C” fiind promovată Victoria Floreşti. În vara anului 1997 avea următoarea structură organizatorică: Marian Manea – preşedintele Consiliului de administraţie, Ion Nicu – preşedintele AS; Vasile Aurelian – secretarul AS; Dan Dorobet – preşedintele secţiei de fotbal

După doar un sezon, se revine la denumirea tradiţională de Astra, atunci cînd, în 1998, promovează în prima divizie cu antrenorul Gabriel Stan. Preşedinte al C.A. Ioan Nicolaie, Preşedintele clubului Marian Manea. A fost pentru prima oara cînd Ploieştiul avea două echipe în Divizia A.