Geo RAEŢCHI 

Meciul şi victoria – ce mai început de sezon ! Şi ce puncte mari, ce izbândă preţioasă... Pentru că Braşovul are trupă tare, are unii jucători cu prea onorabile ”cărţi de vizită” şi alţii pe care sunt toţi ochii (nu degeaba a apărut la partida din ultima zi de februarie şi Victor Becali, nu ?).

Venită la Ploieşti cu un singur gând, să câştige, trupa lui Viorel Moldovan s-a izbit însă de aşezarea şi înverşunarea unei garnituri silite să se reconstruiască din mers, pe lângă titularizarea a trei sud-americani şi a lui Stan intervenind după pauză debutul estonianului Gussev. Astra a acceptat jocul la aşteptare şi pe contraatac, poate cel mai potrivit în condiţiile unui teren pe care, nu cu multe zile în urmă, se duceau lupte cu zăpada, şi mai ales în faţa unui adversar atât de capabil să construiască. A făcut-o cu calm, s-a dovedit oportunistă şi, să recunoaştem, a avut şi şansă (dar norocul îi ajută pe cei buni, nu-i aşa?). S-a bătut şi a bătut, 2-1 (1-0), câştigând mai cu seamă pe plan moral, putând să respire acum... de voie, pe un drum încă aşa lung şi anevoios.

Sigur, nu-l voi contrazice pe antrenor, mai ales ca ”fan Napoli” ce mă recunosc. Şi totuşi, chiar de-i înţeleg prudenţa în aprecieri per persona (sempre, adică întotdeauna, va evidenţia Echipa), nu mă pot lăsa acuzat de orbul găinilor – să nu fi văzut, adică, ce a putut desluşi oricine, anume rolul determinat al unui jucător. A fost pe tot terenul. A venit în apărare. A mers la marcaj sau deposedare. A pasat. Ce să-i mai ceri ? Simplu, să înscrie. Păi cine să se înalţe superb şi să reia, cu doi oameni pe el, drept în plasă excelenta centrare a lui Mihalache (minutul 16) ? Şi cine altcineva să încheie cu un gol splendid contraatacul de senzaţie purtat în minutul 82 ? Nu putem uita alte faze, precum cele cu Strătilă (9), Silva (41şi 57), Seto (43) , Mendez (63) sau Vasile Gheorghe (76) stârnind panică printre adversari. Nu vom trece nici peste momentul (min. 75) în care golgeterul ”astralilor” a preferat să şuteze din unghi imposibil în loc să-i trimită unui Gussev demarcat. Dar una peste alta - asta e, a fost !- eroul meciului din final de februarie s-a numit Ganea. Liviu Ganea.

Cât despre Braşov, numai de bine. Ca şi ”duelul” galeriilor, a fost un joc de gentlemani. Ilyes şi ai săi au tot dat să preseze şi nu au făcut deloc teatrul ieftin la care alţii s-ar fi pretat, cu siguranţă, în condiţiile gazonului afectat de vremea neprietenoasă. Grigore (min.9), Zaharia (12), Ilyes (39 şi 44), Cătălin Munteanu (48), Sburlea (60), Laudauri (71), Savic (89) l-au trecut prin emoţii pe Miron şi au dat fiori tribunei. Pentru ca ultimele cinci minute regulamentare, plus cele trei de prelungire, să devină cu adevărat de foc, după ce căpitanul oaspeţilor a zguduit transversală din ”foarfecă” şi a executat apoi impecabil penaltyul acordat pentru o intervenţie în careu a lui Kruchowsky asupra lui Nae Constantin. Astra a ieşit însă... din chingi. Şi cu capul sus din teren!

Galerie foto